Cele mai frecvente 10 întrebări din cabinet luna aceasta: miopia și creșterea bruscă a dioptriilor

1. „De ce i-au crescut copilului dioptriile atât de mult într-un singur an?"

Miopia la copii este, prin natura ei, o afecțiune care progresează, pentru că ochiul se află încă în creștere. Mecanismul de fond este alungirea axială a globului ocular: cu cât ochiul se alungește mai mult, cu atât dioptria crește. Această alungire nu este uniformă în timp. Poate accelera în perioadele de creștere rapidă, la începutul unui ciclu școlar nou, după o vară petrecută mult în casă sau în perioade cu mult efort vizual de aproape. O creștere care pare bruscă este, de multe ori, rezultatul unei accelerări a acestui proces, nu un eveniment izolat.

2. „Cât de mult ar trebui să crească dioptriile într-un an ca să fie considerat normal?"

Nu există o singură valoare valabilă pentru toți copiii, pentru că ritmul depinde de vârstă. Cu cât miopia debutează mai devreme, cu atât riscul de progresie rapidă este mai mare. În linii mari, la vârsta școlară, o creștere de aproximativ o jumătate de dioptrie sau mai mult într-un an este considerată progresie care merită luată în serios și monitorizată activ, iar o creștere semnificativ mai mare justifică o discuție despre intervenție, nu doar despre schimbarea ochelarilor.

3. „Poate fi o greșeală de măsurare? Se poate ca dioptriile să nu fi crescut, de fapt?"

Da, se poate, mai ales dacă măsurătoarea a fost făcută fără cicloplegie sau fără o refracție riguroasă. La copii, mușchiul acomodativ este foarte activ și poate „mări" aparent miopia prin spasm de acomodare, fenomen numit pseudomiopie. Din acest motiv, o creștere neașteptată merită confirmată printr-o refracție corect executată și, mai ales, prin măsurarea lungimii axiale, care nu este influențată de acomodare. Dacă lungimea axială nu a crescut în ritmul dioptriei, cauza poate fi alta decât progresia reală a miopiei.

4. „Ce este lungimea axială și de ce spuneți că e mai importantă decât dioptria?"

Lungimea axială este distanța dintre suprafața corneei și retină, măsurată în milimetri prin biometrie oculară. Este indicatorul structural al miopiei, în timp ce dioptria este doar consecința ei optică. Un copil poate avea aceeași dioptrie la două controale consecutive, dar cu un ochi care s-a alungit între timp, sau invers. De aceea, un control în care se măsoară doar dioptria nu arată dacă miopia este cu adevărat sub control.

5. „Ochelarii lui l-au făcut să aibă dioptrii mai mari? Dacă îi scoate, se poate opri progresia?"

Nu. Ochelarii nu provoacă și nu accelerează miopia, iar renunțarea la ei nu o oprește. Un copil miop care nu poartă corecția solicită suplimentar acomodarea și vede neclar, ceea ce afectează școala, siguranța și confortul, fără niciun beneficiu pentru ochi. Ochelarii standard corectează vederea, dar nu încetinesc, prin ei înșiși, progresia. Pentru asta există metode dedicate.

6. „Se oprește miopia la o anumită vârstă?"

Miopia progresează cel mai rapid în copilărie și adolescență, apoi ritmul scade, de regulă spre finalul adolescenței sau începutul vârstei adulte. Momentul stabilizării variază de la un copil la altul și nu poate fi anticipat cu certitudine. Din acest motiv, scopul managementului este ca ochiul să ajungă la acel moment cu o lungime axială cât mai mică posibil, pentru că fiecare dioptrie evitată reduce riscul complicațiilor de la vârsta adultă.

7. „Ce se poate face concret ca să încetinim progresia?"

Există intervenții cu eficiență documentată, iar alegerea depinde de vârsta copilului, de valoarea miopiei, de ritmul de progresie și de stilul lui de viață. Ortokeratologia folosește lentile purtate noaptea, care remodelează temporar corneea. Lentilele și ochelarii cu design de control al defocalizării, precum MiYOSMART, sunt concepute să încetinească alungirea axială. Atropina în doze mici reprezintă o altă direcție studiată, acolo unde este indicată de medic. La acestea se adaugă măsuri comportamentale, în primul rând timpul petrecut afară. Uneori se asociază mai multe metode, în funcție de răspunsul măsurat la controale.

8. „Contează cât timp petrece afară? Cât ar trebui?"

Da, contează, iar acesta este unul dintre cei mai bine documentați factori protectori. Expunerea la lumină naturală puternică pare să aibă un efect asupra debutului și progresiei miopiei. Recomandarea generală din literatura de specialitate este de aproximativ două-trei ore pe zi petrecute în aer liber, fără să fie nevoie ca ele să fie consecutive. Timpul afară nu înlocuiește un tratament de management, dar îl completează eficient.

9. „Ecranele sunt vinovate pentru creșterea bruscă?"

Ecranele contribuie prin mecanismul general al activităților de aproape susținute, nu printr-un efect special al ecranului în sine. Ceea ce contează este distanța la care se ține dispozitivul, durata sesiunilor fără pauză și, mai ales, cât din timpul copilului este petrecut afară în locul lor. Pauzele regulate și distanța corectă reduc efortul acomodativ, dar nu sunt suficiente, singure, ca să controleze o miopie care progresează rapid.

10. „Cât de des trebuie să venim la control și ce se verifică?"

Pentru un copil la care miopia progresează sau este deja în management, recomandăm controale la aproximativ trei luni. La fiecare vizită verificăm acuitatea vizuală, refracția și lungimea axială, iar periodic, examinarea fundului de ochi și evaluările funcționale. Ce ne interesează, de fapt, este ritmul de creștere al lungimii axiale de la o vizită la alta. Acesta ne arată dacă soluția aleasă funcționează sau dacă trebuie ajustată.

În concluzie

O creștere bruscă a dioptriilor nu este un motiv de panică, dar este un semnal care merită tratat metodic: confirmare prin măsurare corectă, evaluarea lungimii axiale și alegerea unei strategii de management potrivite copilului. Cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât mai mult poate fi încetinită evoluția.